Despre oameni

1 Ianuarie 2011 at 12:00 AM (Uncategorized) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Scopul oricărei forme de viaţă este supravieţuirea. Orice individ se naşte cu scopul clar de a se maturiza şi a se reproduce la rândul său.  [cu toate că supravieţuirea speciei este mai importantă decât cea a unui individ, dar deja intrăm în detalii] Pentru a supravieţui şi a se reproduce orice individ trebuie să aibă un set de caracteristici care diferă în funcţie de mediu.

Există două tipuri de selecţie: selecţia naturală, atunci când individul trebuie să supravieţuiască în faţa prădătorilor şi în condiţiile de mediu şi selecţia sexuală, atunci când individul trebuie să fie selectat de un partener pentru reproducere

Oamenii. Mic istoric (minuscul)

Ca specie, din punct de vedere fizic, oamenii sunt dezavantajaţi. Nu au blană groasă, nu au carapace/cochilie, nu au ţepi, nu sunt veninoşi sau toxici, nu au vederea bună, nici aia de zi nu mai zic nocturnă, nu au colţi, nu au gheare, nu aleargă repede, nu zboară, nu sunt masivi, nu pot respira sub apă, nu sunt mici să se ascundă în crăpături.

Pentru a supravieţui prădătorilor şi a se adapta la o varietate atât de mare de medii, omul a trebuit să compenseze pentru toate aceste handicapuri. El şi-a dezvoltat creierul. Oamenii cunosc pentru a putea să manipuleze mediul în favoarea lor-

Din punctul meu de vedere creierul este superunealta.  Avantajele pe care le oferă acesta sunt superioare de avantajelor pe care le oferă anumite calităţi fizice. Un pinguin nu poate supravietui decât în mediul lui. Dacă în decursul a sute de mii de ani clima s-ar schimba treptat, poate ar evolua în aşa fel încât să reziste în alte condiţii şi chiar ar deveni vulnerabil la frig. Un om se poate supravieţui şi la Polul Nord si la Ecuator la fel de bine.

Dar oamenii au privit în sus şi au realizat că, dincolo de lumea noastră, există mai mult. Că mica noastră planetă albastră face parte dintr-o lume imensă şi fascinantă, mai rece şi mai caldă, mai înspăimântătoare şi mai curioasă decât ne-am fi putut imagina. Câmpul de bătălie e mai mare.

Soarele nostru muritor ne va înghiţi casa şi noi suntem singura specie de pe această planetă care este conştientă de acest lucru şi capabilă să se salveze din calea acestei catastrofe, pentru a merge mai departe în timp şi spaţiu decât pot specula eu aici. Singura care ar putea salva multe alte specii cu ea.

Dacă îşi atinge potenţialul, dacă nu se pierde în conflictele banale, dacă nu se autodistruge.

Sunt ateu, nu cred că în acest univers vast şi nepăsător există o fiinţă care ne poartă de grijă, dar asta nu înseamnă că nu cred în nimic. Cred în oameni. E o afirmaţie aşa jalnică, încât în momente de luciditate mă compătimesc. Şi totuşi, continui să cred, în lipsa vreunui morman de dovezi că specia asta se poate ridica deasupra propriei naturi. Pentru simplul fapt că există oameni de excepţie care îmi alimentează fantezia, continui să cred.

Poate că nu există limite.

Un an nou fericit!

1 comentariu

  1. Mihaela Jackson said,

    Felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: