Educaţia şi modelul parental biblic.

20 Iunie 2011 at 6:04 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , , )

Introducere:

Pedeapsa are rolul de a corecta un comportament dăunător şi în acest sens este un lucru bun. Corecţia se poate face în două feluri:

a) înţelegi ce a determinat o persoană să acţioneze în felul ăsta şi înlături personal cauza (dacă depinde de tine) sau faci persoana aceea să conştientizeze răul făcut şi să se controleze.

b) faci persoana în cauză să asocieze acţiunea respectivă cu o stare de durere/ discomfort în speranţa că teama o va împiedica să recidiveze.

A doua metodă nu este bună deoarece, în loc să determini individul să nu mai acţioneze în acelaşi mod, îl determini să trişeze, să caute metode de a nu fi prins şi tras la răspundere sau metode de a scăpa de pedeapsă dacă e prins.

Pedeapsa este mult mai complexă şi faptul că mulţi nu înţeleg acest mecanism duce la mutilarea unor caractere, face copiii să plece în viaţă cu un handicap psihic. Modelul parental românesc cel mai frecvent  e Dumnezeul biblic, iar mottoul este: bătaia e ruptă din Rai. Ei nu conştientizează că în Biblie pedeapsa nu avea rolul de a corecta un comportament (asta pentru că ortodocşii, dragii de ei, nu îşi citesc Biblia). Ea avea doar rolul de a îi satisface dorinţa de cruzime a personajului principal. Dumnezeul biblic nu e mai înţelept decât oamenii din jurul lui, nu e nici pe departe mai bun, e doar un personaj cu probleme de comportament dar cu mai mulţi muşchi. Autoritatea lui nu vine din înţelepciune ci din forţă şi brutalitate.

Un bun părinte ar sta de vorbă cu copiii lui, explicându-le ce e bine şi ce e rău. În schimb, dumnezeul biblic, încă din geneză, din primele pagini, îşi bate joc de psihicul influenţabil al creaţiilor sale, folosind psihologia inversă pentru a-i atrage într-o capcană de proporţii.

Dumnezeul biblic este un personaj fictiv dezgustător iar faptul că milioane de oameni îl consideră reper moral e tragic. Nu numai că este un foarte prost psiholog, care nu îşi înţelege propria creaţie, fiind astfel incapabil să o controleze, dar sadismul acestui personaj meschin provoacă repulsie.

Acest personaj reflectă felul în care vedeau lumea nişte oameni cu o gândire primitivă. Oameni care credeau ca universul se supără pe tine dacă nu mănânci ce trebuie şi nu îi respecţi preferinţele vestimentare, dar poate fi îmbunat dacă sacrifici un animal.

Dumnezeu era răspunsul la toate întrebările unor oameni primitivi şi speriaţi de necunoscut. Faptul că aveau impresia că pot îmbuna un univers nepăsător şi crud le oferea o doză de echilibru psihic. Pentru sănătatea lor mintală îşi doreau să creadă că totul are un motiv şi dacă cineva suferă acest lucru e din cauză că a supărat universul. Dar cum să explice faptul că până şi nou-născuţii sufereau? Simplu! Sufereau pentru păcatele părinţilor. Pentru ei era mai bine să creadă într-un dumnezeu răzbunător decât în niciunul.

Aşa au înţeles oamenii primitivi ideea de pedeapsă.

Din păcate aşa se poartă şi părinţii din ziua de azi din România, ca nişte primitivi: ”Fă ce zic eu sau te bat! Şi pe viitor, fă ce zice cartea asta cu care te-am îndoctrinat sau te bate dumnezeu!” ‘Nu există comunicare şi înţelegere, doar frică. Frica de părinţi, frica de dumnezeu. Suntem o societate traumatizată şi singurul lucru pe care l-am învăţat este să lovim. Nu ştim să ne facem copiii curioşi, le suprimăm curiozitatea,  nu îi învăţăm să cerceteze, să înţeleagă, să ia o decizie pe baza unor motive solide şi să îşi poată susţine aceea decizie. Singurul argument pe care îl ştim este acela al autorităţii. Exact ca nişte maimuţici, copiem exemplul parental al unui personaj imaginar şi malvolent sau pe cel văzut în familie.

Într-o societate decentă educaţia începe din familie, încurajând curiozitatea copilului, şi se continuă în şcoală. Noi, ca societate, trebuie să ne recunoaştem handicapul şi să-l corectăm înainte să avem pretenţia unui sistem de educaţie. Panicaţi de ideea că suntem cu un mileniu în urma ţărilor civilizate am preluat forme fără fond şi am încercat să facem educaţie fără să ştim ce e aia. Toceala nu se transformă în cultură generală peste noapte şi 12 ani într-un sistem corupt care jonglează cu pretenţiile nu transformă un copil într-un cetăţean.

Vom avea cetăţeni responsabili când oamenii nu vor mai crede că îşi pot transfera păcatele unui ţap ispăşitor sau unui Iisus sinucigaş, când vom înţelege ce înseamnă responsabilitatea şi empatia, când nu vom mai da vina pe diavol, nu vom mai crede în superstiţii şi ne vom învăţa copiii să facă bine din convingere nu din constrângere sau lăcomie.

Sursele mele de inspiraţie au fost Freija şi Lucian Vâlsan, care  a scris o serie de articole interesante despre educaţia românească pe care le recomand:

Educaţia parentală în România, Educaţia Parentală: eu te-am făcut eu te omor şi Educaţia românească; veşnica pomenire.

9 comentarii

  1. Cristina said,

    Nu Biblia descurajeaza curiozitatea in copii, ci scolile. DAca vrem o societate educata, statul trebuie sa renunte la monopolul sau asupra educatiei. Pe linga asta este si neconstitutional.

  2. Cristina said,

    Cine cistiga $100,000 pe an? Si ce are asta cu ce vorbim? Tare in forta sint argumentele tale :)) …..Vorbim despre monopolul statului in invatamint aici. Daca am gresit in ce am spus, dovedeste fara alte deviatii in argumentare.

    In Romania nu se invata teoria evolutionista?? Ha, ha, ha, ha

    Oligofrenii din Michigan nu se baga in educatia copiilor mei, dar oligofrenii din Romania nu s-ar lasa de indoctrinare nici sa-i tai.

  3. roguefilthypunk said,

    Am şi spus că educaţia ar trebui să înceapă, cel puţin, acasă. Dar mulţi oameni cred că şcoala şi strada le vor educa copiii în lipsa lor. În America ştiu că există posibilitatea de home-schooling.
    Darwinismul nu este o ştiinţă, evoluţia este. Darwin şi-a fondat teoria pe baza unor dovezi puţine, fără să înţeleagă evoluţia aşa cum o înţeleg oamenii ştiinţă de azi. Teoria lui a fost completată în timp de descoperirea ADN-ului şi a multor fosile tranziţionale, dar asta e altă discuţie.

  4. mstoianovici said,

    Un alt model de educatie, nu intentionat denaturat

    Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei” Mat 18.3

    care este amenintatrea cu bata aici?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: