Răspuns către troll

18 Aprilie 2011 at 10:50 PM (Uncategorized) (, , , , )

Adi, referitor la postarea mea: Ateismul îmi oferă libertate.
Ateismul îmi ofera satifacţia
Ateismul nu îmi oferă nimic. -> Oboseala de a scrie noaptea :)

Ştiu că Adi este un troll care nu merită atenţie, dar ideile prezentate în articolul meu par contradictorii. Pentru cine nu înţelege:

Ateismul în sine nu îmi oferă nimic. În schimb, odată ce am fost îndoctrinat, ateismul îmi oferă libertate. În comparaţie cu ceilalţi credincioşi şi chiar în comparaţie cu mine-credinciosul, ateismul îmi oferă satisfacţia de a fi bun prin natura mea, nu pentru că mă tem de ceva, sau aştept ceva în schimb.
Ateismul în sine nu îmi oferă nimic pentru că eu nu am aşteptări de la el. Nu sper să ajung într-un univers alternativ după moarte devenind ateu, sau să câşting la loto sau să ştiu la examen sau să mă vindec doar pentru că am devenit ateu.

Ateismul nu îmi cere nimic. Nu are o carte sfântă şi nimeni nu poate pretinde să fac un lucru în numele ateismului, pentru că aşa scrie acolo. Dacă fac un lucru bun în mod conştient îl fac din umanitate, iar dacă greşesc, probabil fac asta din prostie.

Ateismul este precum cheia unei temniţe. Pentru un om liber nu are nicio valoare, pentru un captiv înseamnă enorm. Ei trăiesc pe aceiaşi planetă, dar posibilităţile lor de a cunoaşte lumea diferă.

Asta nu înseamnă că ateismul îmi oferă altceva în afară de libertatea în faţa religiei. El nu spune nimic despre mine în afară de faptul că nu sunt convins de religie, aşa cum nici gusturile mele muzicale nu spun nimic despre valoarea mea ca om. Ele pot reflecta o afinitate pentru un gen, o anumită educaţie, o vastă cultură, sau dimpotrivă, dar asta nu mă face un bun elev, un bun muncitor, un bun lider, sau un bun muzician.

Să nu uităm că fiecare răspuns ridică o nouă întrebare. Că lumea este o uriaşă matrioska. Eliberarea dintr-o temniţă nu înseamnă dobândirea libertăţii absolute. A şti ceva într-un domeniu, de multe ori nu înseamnă mare lucru în alt domeniu. Pentru a progresa nu putem decât să punem întrebări. Iar pentru a întreba trebuie să recunoşti că nu ştii. Odată ce ai conştientizat ignoranţa în care ai zăcut până atunci, din moment ce ştii că nu ştii nimic, aşa cum ar spune Socrate, poţi afla mai multe.

Ateismul a fost doar cheia care m-a făcut să realizez că sunt captiv în întuneric. Dar numai eu pot decide dacă vreau să merg mai departe, dacă vreau să îi eliberez şi pe alţii. Curiozitatea, capacitatea de a depune efort, dorinţa de a împărtăşi cu alţii, sunt ale mele. 

Ateismul nu mi-a oferit nimic în plus, dar mi-a redat demnitatea. Nu mai îngenunchez în faţa unor simboluri, nu cerşesc iertare pentru păcate pe care nu le-am săvârşit eu, nu mai sunt recunoscător din frică. Pentru ceea ce am şi felul în care sunt îi mulţumesc mamei mele, pentru ceea ce primesc mulţumesc celor ce îmi oferă, pentru greşelile mele îmi cer iertare celor cărora le gresesc, iar meritele pentru realizările mele îmi revin. Ştiu, acum, că nu există un răspuns universal pentru toate problemele, dat de o autoritate supremă şi incontestabilă, de fiecare dată trebuie luate în calcul circumstanţele.

Ateismul nu mi-a dat ochi, dar mi i-a deschis.

Anunțuri

Legătură permanentă 8 comentarii

Despre oameni

1 Ianuarie 2011 at 12:00 AM (Uncategorized) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Scopul oricărei forme de viaţă este supravieţuirea. Orice individ se naşte cu scopul clar de a se maturiza şi a se reproduce la rândul său.  [cu toate că supravieţuirea speciei este mai importantă decât cea a unui individ, dar deja intrăm în detalii] Pentru a supravieţui şi a se reproduce orice individ trebuie să aibă un set de caracteristici care diferă în funcţie de mediu.

Există două tipuri de selecţie: selecţia naturală, atunci când individul trebuie să supravieţuiască în faţa prădătorilor şi în condiţiile de mediu şi selecţia sexuală, atunci când individul trebuie să fie selectat de un partener pentru reproducere

Oamenii. Mic istoric (minuscul)

Ca specie, din punct de vedere fizic, oamenii sunt dezavantajaţi. Nu au blană groasă, nu au carapace/cochilie, nu au ţepi, nu sunt veninoşi sau toxici, nu au vederea bună, nici aia de zi nu mai zic nocturnă, nu au colţi, nu au gheare, nu aleargă repede, nu zboară, nu sunt masivi, nu pot respira sub apă, nu sunt mici să se ascundă în crăpături.

Pentru a supravieţui prădătorilor şi a se adapta la o varietate atât de mare de medii, omul a trebuit să compenseze pentru toate aceste handicapuri. El şi-a dezvoltat creierul. Oamenii cunosc pentru a putea să manipuleze mediul în favoarea lor-

Din punctul meu de vedere creierul este superunealta.  Avantajele pe care le oferă acesta sunt superioare de avantajelor pe care le oferă anumite calităţi fizice. Un pinguin nu poate supravietui decât în mediul lui. Dacă în decursul a sute de mii de ani clima s-ar schimba treptat, poate ar evolua în aşa fel încât să reziste în alte condiţii şi chiar ar deveni vulnerabil la frig. Un om se poate supravieţui şi la Polul Nord si la Ecuator la fel de bine.

Dar oamenii au privit în sus şi au realizat că, dincolo de lumea noastră, există mai mult. Că mica noastră planetă albastră face parte dintr-o lume imensă şi fascinantă, mai rece şi mai caldă, mai înspăimântătoare şi mai curioasă decât ne-am fi putut imagina. Câmpul de bătălie e mai mare.

Soarele nostru muritor ne va înghiţi casa şi noi suntem singura specie de pe această planetă care este conştientă de acest lucru şi capabilă să se salveze din calea acestei catastrofe, pentru a merge mai departe în timp şi spaţiu decât pot specula eu aici. Singura care ar putea salva multe alte specii cu ea.

Dacă îşi atinge potenţialul, dacă nu se pierde în conflictele banale, dacă nu se autodistruge.

Sunt ateu, nu cred că în acest univers vast şi nepăsător există o fiinţă care ne poartă de grijă, dar asta nu înseamnă că nu cred în nimic. Cred în oameni. E o afirmaţie aşa jalnică, încât în momente de luciditate mă compătimesc. Şi totuşi, continui să cred, în lipsa vreunui morman de dovezi că specia asta se poate ridica deasupra propriei naturi. Pentru simplul fapt că există oameni de excepţie care îmi alimentează fantezia, continui să cred.

Poate că nu există limite.

Un an nou fericit!

Legătură permanentă 1 comentariu