Da, este ACEA perioadă a anului.

4 Iunie 2011 at 4:08 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Acea perioadă a anului în care unii mărşăluiesc pentru diversitate iar alţii pentru totalitarism. În care unii mărşăluiesc pentru viaţă iar alţii pentru dreptul de a călca în picioare după bunul plac tot ce nu le convine.

Pentru mine, adevăratul marş al normalităţii este cel al diversităţii pentru că lumea în care trăim presupune diversitate.

La baza societăţii, la baza omenirii stă colaborarea şi comunicarea. Marile progrese tehnologice au fost făcute tocmai din această nevoie de comunicare. Nevoia de a uni comunităţi care altfel ar trăi în lumi diferite.

Gayi * mărşăluiesc pentru a-şi afirma existenţa: ” Suntem aici, printre heterosexuali, existăm, suntem oameni ca şi voi cu familii, cu prieteni, cu slujbe, cu responsabilităţi şi idealuri. Dar ceva mai lipsiţi de drepturi decât voi. Nu avem 3 ochi şi 4 picioare.” 

E mai uşor să urăşti o idee abstractă, o comunitate despre care nu ştii mai nimic dar despre care poţi specula ce vrei, decât să o urăşti pe Andreea sau să-l urăşti pe Mihai. Pentru că ei au identităţi, calităţi,  viaţă. Comunitatea iese în stradă pentru a arăta că speculaţiile despre ea sunt nefondate. Că e formată din oameni civilizaţi care mărşăluiesc paşnic.

Oameni care, în afară de intoleranţa celorlalţi izvorâtă din ignoranţă şi sălbăticie, nu au nicio problemă. Problema sunteţi voi, dragi români verzi. Ura şi intoleranţa din voi care vă mistuie. Pentru că şi dacă îi omorâţi şi dacă îi închideţi în spitale de nebuni sau în închisori şi dacă îi huiduiţi, aceşti oameni nu vor înceta să existe. Homosexualitatea există în tot regnul animal şi în toate societăţile umane.

În viaţa de zi cu zi trăim şi interacţionăm cu gay, cu oameni graşi sau slabi, cu oameni înalţi sau scunzi, cu catolici, cu evrei, cu musulmani, cu atei, cu stelişti, cu manelişti, cu unguri, cu ţigani, cu negri, cu tot soiul de oameni. Atâta timp cât ceea ce este acel om nu îl împiedică să fie un bun prieten, un bun angajat sau un bun cetăţean, ceea ce este el e irelevant. Sau ar trebui să fie.

Oamenii ăştia, care au aceleaşi indatoriri ca şi voi, sunt privaţi de aceleaşi drepturi. Se face o companie pro tv despre copii fără părinţi, aveţi idee câti dintre ei vor să devină părinţi? Părinţi cu siguranţă mult mai responsabili decât cei din judeţele sărace ale ţării unde analfabetismul este în floare. Dar ei nu pot să adopte.

De ce ? Din ignoranţă. NU, pedofilia şi zoofilia nu sunt acelaşi lucru cu sexul consimţit între persoane adulte cu discenământ. Homosexualitatea nu se învaţă şi nu e o boală, deci nu se tratează nici cu medicamente, nici cu bătaie.

Dar ura se invaţă. Ura sădită în mintea copiilor şi întreţinută constant de o societate sălbatică.

Avem nevoie de educaţie.

Suntem o societate speriată, închistată, care ţine la nişte pseudovalori, care ţine cu dinţii de o identitate falsă şi se teme de orice intervenţie. Ne putem compara cu un câine care se înneacă şi în disperarea lui îşi muşcă salvatorii.

Privim ţările dezvoltate cu invidie şi ne gândim că am vrea şi noi ce au alţii, fără să facem efortul de a ne educa în acest sens. Le vrem banii europenilor, nu şi valorile.

Câţi politicieni români vor mărşălui astăzi alături de o minoritate discriminată ?

Anul trecut ambasadele a 11 ţări au susţinut evenimentul, în schimb un singur politician român a fost prezent la eveniment, Remus Cernea.

* pentru mine cuvântul gay denumeşte toată comunitatea lgbtq, lesbiene, homosexuali, bisexuali, transgenderi, queer.

Legătură permanentă 4 comentarii

Răspuns către troll

18 Aprilie 2011 at 10:50 PM (Uncategorized) (, , , , )

Adi, referitor la postarea mea: Ateismul îmi oferă libertate.
Ateismul îmi ofera satifacţia
Ateismul nu îmi oferă nimic. -> Oboseala de a scrie noaptea :)

Ştiu că Adi este un troll care nu merită atenţie, dar ideile prezentate în articolul meu par contradictorii. Pentru cine nu înţelege:

Ateismul în sine nu îmi oferă nimic. În schimb, odată ce am fost îndoctrinat, ateismul îmi oferă libertate. În comparaţie cu ceilalţi credincioşi şi chiar în comparaţie cu mine-credinciosul, ateismul îmi oferă satisfacţia de a fi bun prin natura mea, nu pentru că mă tem de ceva, sau aştept ceva în schimb.
Ateismul în sine nu îmi oferă nimic pentru că eu nu am aşteptări de la el. Nu sper să ajung într-un univers alternativ după moarte devenind ateu, sau să câşting la loto sau să ştiu la examen sau să mă vindec doar pentru că am devenit ateu.

Ateismul nu îmi cere nimic. Nu are o carte sfântă şi nimeni nu poate pretinde să fac un lucru în numele ateismului, pentru că aşa scrie acolo. Dacă fac un lucru bun în mod conştient îl fac din umanitate, iar dacă greşesc, probabil fac asta din prostie.

Ateismul este precum cheia unei temniţe. Pentru un om liber nu are nicio valoare, pentru un captiv înseamnă enorm. Ei trăiesc pe aceiaşi planetă, dar posibilităţile lor de a cunoaşte lumea diferă.

Asta nu înseamnă că ateismul îmi oferă altceva în afară de libertatea în faţa religiei. El nu spune nimic despre mine în afară de faptul că nu sunt convins de religie, aşa cum nici gusturile mele muzicale nu spun nimic despre valoarea mea ca om. Ele pot reflecta o afinitate pentru un gen, o anumită educaţie, o vastă cultură, sau dimpotrivă, dar asta nu mă face un bun elev, un bun muncitor, un bun lider, sau un bun muzician.

Să nu uităm că fiecare răspuns ridică o nouă întrebare. Că lumea este o uriaşă matrioska. Eliberarea dintr-o temniţă nu înseamnă dobândirea libertăţii absolute. A şti ceva într-un domeniu, de multe ori nu înseamnă mare lucru în alt domeniu. Pentru a progresa nu putem decât să punem întrebări. Iar pentru a întreba trebuie să recunoşti că nu ştii. Odată ce ai conştientizat ignoranţa în care ai zăcut până atunci, din moment ce ştii că nu ştii nimic, aşa cum ar spune Socrate, poţi afla mai multe.

Ateismul a fost doar cheia care m-a făcut să realizez că sunt captiv în întuneric. Dar numai eu pot decide dacă vreau să merg mai departe, dacă vreau să îi eliberez şi pe alţii. Curiozitatea, capacitatea de a depune efort, dorinţa de a împărtăşi cu alţii, sunt ale mele. 

Ateismul nu mi-a oferit nimic în plus, dar mi-a redat demnitatea. Nu mai îngenunchez în faţa unor simboluri, nu cerşesc iertare pentru păcate pe care nu le-am săvârşit eu, nu mai sunt recunoscător din frică. Pentru ceea ce am şi felul în care sunt îi mulţumesc mamei mele, pentru ceea ce primesc mulţumesc celor ce îmi oferă, pentru greşelile mele îmi cer iertare celor cărora le gresesc, iar meritele pentru realizările mele îmi revin. Ştiu, acum, că nu există un răspuns universal pentru toate problemele, dat de o autoritate supremă şi incontestabilă, de fiecare dată trebuie luate în calcul circumstanţele.

Ateismul nu mi-a dat ochi, dar mi i-a deschis.

Legătură permanentă 8 comentarii