Copii vindecaţi de orbire răspund unei vechi dileme filozofice

17 Aprilie 2011 at 9:20 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , )

În 1688 Willian Molyneux i-a adresat filozofului englez John Locke o scrisoare în care îl întreba: Ar putea o persoană care nu a văzut niciodată, odată vindecată de orbire, să recunoască vizual un obiect pe care până atunci l-a cunoscut doar prin atingere? Răspunsul are implicaţii importante atât pentru filozofi cât şi pentru medici. Recent, cercetătorii care lucrează pentru o fundaţie de caritabilă ce operează copiii orbi pentru a le reda vederea spun că au găsit răspunsul la întrebarea lui Molyneux. Răspunsul e nu, dar nu e totul atât de simplu.

Molyneux a pus această întrebare în toiul unei dispute filozofice în privinţa felului în care înţelegem lumea din jurul nostru. Un răspuns afirmativ ar susţine ideea că posedăm nativ (aşadar, probabil oferite de divinitate) anumite concepte, care sunt independente de simţurile noastre. De exemplu, putem şti ce este o sferă, chiar dacă nu am văzut sau simţit una niciodată. Un răspuns negativ ar sugera că, orice concept este în mod obligatoriu precedat de experienţa senzorială. Astfel, o persoană oarbă ar cunoaşte o sferă numai tactil, lucru nefolositor când trebuie să recunoască vizual una.

Pentru cercetătorii din zilele noastre, întrebarea pune problema felului în care creierul foloseşte informaţia primită de la diferite organe de simţ, atribuind caracteristici variate unui singur obiect, spune Richard Held, neurolog emerit la MIT (Massachusetts Institute of Technology). În căutarea misteriosului răspuns, Held a făcut echipă cu Pawan Sinha, care, în 2003 a fondat în India o organizaţie care ajută copiii orbi. Numit Proiectul Prakash, după cuvântul Sanscrit pentru lumină, grupul colaborează cu chirurgi indieni care operează copii ce suferă de cataractă sau alte boli similare, pentru a le reda vederea.

Held, Sinha şi colegii lor au răspuns întrebării lui Molyneux cu ajutorul a cinci copii cu vârste între 8 şi 17 ani. Cercetătorii au construit 20 de perechi de forme simple din jucării şi au testat copiii la 48 de ore după operaţie. Copiii nu au mai întâlnit aceste forme neobişnuite înainte. Într-un experiment, un copil primea o formă pe care o pipăia, apoi alte două forme dintre care trebuia să aleagă pe cea care semâna mai mult cu prima. Toţi cei cinci copii au ales forma corectă în 90% dintre cazuri. În al doilea experiment, copiii puteau privi, fără să atingă. Şi aici s-au descurcat. În cel de al treilea, însă, procentul de reuşite a scăzut dramatic. După ce au fost lăsaţi doar să atingă prima formă şi apoi să le vadă pe celelalte, copiii s-au descurcat la fel de bine cum ar fi făcut-o dacă ar fi ghicit.

Rezultatele sugerează un răspuns negativ. Din păcate, copiii s-au întors la familiile lor, ceea ce împiedică echipa să facă şi alte experimente. Cu toate aceste, când cercetătorii au testat doi băieţi la câteva zile după primul experiment, folosind un set nou de forme, în peste 80% din cazuri, copiii s-au descurcat excelent la toate probele. Acest lucru înseamnă că răspunsul nu e pur şi simplu ”nu” , ci ” iniţial nu, pe parcurs da ”.

Cu toate că au crescut cunoscând lumea prin atingere, au avut nevoie de foarte puţin timp ca să înveţe să asocieze cele două simţuri. Având în vedere timpul scurt în care s-au produs aceste schimbări, poate fi explicat totul prin formarea masivă de noi legături în creier? Alvaro Pascual-Leone, a neurolog la Harvard Medical School din Boston e de părere că nu.

Sursa: News Science Mag

Via: Richard Dawkins

Legătură permanentă 2 comentarii

Ateismul este

16 Aprilie 2011 at 10:43 PM (Uncategorized) (, , , , , , )

Ateismul îmi oferă libertate.

Ateismul îmi ofera satifacţia de a fi bun pur şi simplu, prin natura mea.

Ateismul a rupt lanţurile religiei care îmi îngrădeau gândirea. Ateismul mi-a uşurat conştiinţa de falsa vinovăţie. Am ajuns ateu căutând Adevărul, acel adevăr cu ”A” mare. Am înteles că am îngenuncheat de multe ori mulţumind unei icoane pentru ceea ce am primit de la cei dinaintea mea, de la cei care au luptat pentru ideile lor, de la cei care au vrut să cunoscă lumea din jurul lor şi care au vrut să cunoaştem lumea din jurul nostru. Am înţeles că am o şansă unică şi că un univers care nu ştie că exist şi nişte oameni care nu m-au cunoscut niciodată mi-au oferit totul. Am înţeles că sunt cu mult mai bun când fac bine fără să aştept nimic în schimb, şi la fel de bun când nu fac rău desi nu mă tem de nicio pedeapsă. Am înţeles că o sa mor, dar asta înseamnă că am avut norocul să mă nasc şi că probabil viaţa nu ar mai înseamna la fel de mult dacă nu ar avea un sfârşit.

Ateismul nu îmi oferă nimic. Nu mi-a oferit niciodată şi nici n-o să-mi 0fere. Nu mă face să mă simt bine, nu îmi oferă consolare, nu e acolo pentru mine când sunt bolnav sau răcit, nu poate interveni să mă ajute când am nevoie, nu mă va proteja de ură şi minciuni. Nu-i pasă dacă reuşesc sau dau greş, nu-mi va şterge lacrimile din ochi, nu face nimic atunci când nu am unde să mă refugiez, nu-mi va spune cuvinte înţelepte, nu-mi va da sfaturi, nu are nicio lecţie să mă înveţe, nu-mi poate arată ce e bine şi ce e rau, nu a inspirat şi nu a entuziasmat pe nimeni, nu mă vă ajuta să-mi ating ţelurile, nu-mi va spune să mă opresc atunci când mă distrez, n-a salvat niciodată niciun suflet, nu îşi asumă meritele pentru fiecare realizare a mea, nu mă va face să îngenunchez, nu-mi cere să cred, nu mă va tortura veşnic, nu mă va învăţa să urăsc sau să-i dispreţuiesc pe alţii, nu-mi poate spune ce e bine şi rău. Nu va spune nimănui pe cine poate şi nu poate iubi, nu a spus oamenilor că nu au ce căuta împreună, nu te va face să te gândesti că viaţa merită trăită. E adevărat că nu are nimic să-mi ofere.

Dar, defapt, ateismul nu-mi oferă nimic pentru că nu i-am cerut niciodată nimic, pentru că nu are nevoie să o facă. Religia promite totul pentru că vrei asta. Nu ai nevoie de o religie sau de credinţă, ai vrut lucrurile astea pentru că vroiai să te simţi în siguranţă. Eu vreau să simt realitatea, nimic altceva. Aşa că ateismul îmi oferă totul, tot ce religia îmi furase înainte.

Nimeni nu-ţi datoreaza nimic. Eşti norocos să fii în viaţă, şi ar trebui să profiţi de asta. Noapte bună şi Dumezeu să fie mai puţin.

Legătură permanentă 3 comentarii