Consecinţa spiritului de turmă.

11 Aprilie 2012 at 1:52 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , , )

Introducere. (you can skip this part)

Cu mult timp în urmă din punctul de vedere al unui biet muritor, dar destul de recent din punct de vedere istoric, un amalgam de oameni de diferite naţii îşi declara independenţa faţă de un imperiu asupritor. Această adunătură de oameni care se străduiau să supravieţuiască pe un teritoriu străin şi aproape neîmblânzit, ajunşi acolo fie din cauza persecuţiilor religioase, fie datorita dorinţei de aventură sau de a reuşi în viaţă au constituit nişte state pe care le-au infrăţit într-o uniune botezată SUA.

Europenii rămaşi acasă fie îi invidiau pentru că nu aveau curajul să îi urmeze, fie îi dispreţuiau pentru că respingeau valorile batrânului continent, dar în niciun caz nu rămâneau indiferenţi. Americanii, eliberaţi de sub tirania englezilor şi inflăcăraţi de această reuşită şi-au croit încet drumul prin istorie.

În timpul celui de-al doilea război mondial, când pe continent era o încăierare generală, rezultatul conflictului a depins de intervenţia unor forţe externe. Când a devenit clar că nemţii se clatină şi alianţa cu ei a fost o greşeală tactică, ţări precum România care nu doreau să intre în sfera de influenţă a sovieticilor şi-au pus toate speranţele in americani. N-a fost să fie, dar pentru mulţi n-a murit niciodată speranţa că vin americanii şi ne salvează.

După război, americanii şi ruşii s-au luat la întrecere, care infige primu steagu’ pe lună, care e mai şmecher, care e mai dotat. Pentru cei care sufereau de privaţiunile regimului comunist, America era tărâmul fermecat de unde izvorau curcubeele şi pe unde zburdau liberi unicorni cu dolari în coadă.Şi uite aşa s-a creat un mit. Eu unul am crescut cu ideea ca America e mama civilizaţiei şi de acolo vin toate cele bune.

Problema e că America (adică SUA) are şi ea uscăciunile ei. Aşa cum în Europa sunt state care au dat tonul din toate punctele de vedere, industrial, cultural, etc şi state care s-au trezit 100 de ani mai târziu să le copieze, tot aşa şi pe acolo. Şi culmea! cam tot statele din Vest sunt mai breze. Mai nimic nu s-a schimbat in SUA de pe vremea războiului civil. Aceleaşi state care au luptat pentru păstrarea sclavilor luptă şi acum împotriva drepturilor omului şi educaţiei. Negrii, imigranţii, non-creştinii, homosexualii, bolnavii, bătrânii, handicapaţii, femeile şi copii sunt cetăţeni de mâna a doua care ar trebui să fie la mila bărbatului alb creştin şi heterosexual a cărui înţelepciune găsită în sticla de bere nu poate fi depăşită sau contestată de niciun tocilar în halat alb care se crede om de ştiinţă.

Problema umanităţii în general e că întotdeuna vor fi mai mulţi idioţi decât oameni inteligenţi şi idioţii sunt mai prolificii că au standarde reduse. Problema noastră ca ţară e că suntem naivi şi tot ce vine din America se mănâncă. Aşa a apărut stupida iniţiativă de a ”consilia” femeile înainte de a face avort, după trendu stabilit de statele înapoiate din componenţa SUA.

Ce vroiam de fapt să zic.

În primul rând, orice lobotomizat îşi dă seama că cea mai bună metodă de a preveni sarcinile nedorite este educaţia sexuală. Dar noi suntem pudici, cum să vorbim despre sex? Astea sunt metode satanice care duc la promiscuitate si ne îndepărtează de moralitate. Adolescenţii sunt inocenţi şi puri şi nici nu ştiu că au pulă şi pizdă şi astea intră una în alta, Satan îi învaţă.

În al doilea rând, problema demografică nu se rezolvă nici cu interzicerea avortului, nici cu demonizarea lui. Problema demografică există deoarece oamenii nu au locuri de muncă şi pleacă în alte ţări să muncească. Problema demografică există deoarece din 89 încoace toţi inepţii si-au bătut joc de sistemul şcolar. Vrei să faci un copil? Nu ai la ce grădiniţă să-l trimiţi. Chiar dacă dai şpagă şi îl trimiţi la grădiniţă, ţi-e frică să-l trimiţi la şcoală. Îl trimiţi totuşi la şcoală şi se dovedeşte a fi un eminent si ajunge şi la facultate şi e un geniu. Perfect! Cine îl angajează? Ce salariu primşte? Primeşte pula şi pleacă în altă ţară. Problema oricărui tânăr din ţara asta e că decreţeii lui Ceauşescu vor ieşi la pensie pe cârca lor şi că dacă aleg să se repoducă aici minunata criză economică i-a îndatorat şi pe ei si pe copiii lor şi pe nepoţii lor.

În al treilea rând, chiar dacă o femeie păstreaza un copil, nu există nicio garanţie că nu-l trimite la orfelinat şi ştim cu toţii ce indivizi adaptaţi social, muncitori şi educaţi ies de acolo.

În al patrulea rând pariu că 50% din consilierii ăştia psihologici vor demoniza avortul şi vor produce femeii traume psihice inutile. Vor fi finanţaţi de asociaţii creştinopate precum pro-vită şi vor avea texte care induc femeii ideea că singurul ei scop în viaţă este să fie incubator de plozi şi să lingă icoane ca să îşi spele păcatele, pentru că în ochii creştinopaţilor şi până bebeluşii sunt păcătoşi şi trebuie să se lepede de Satan, darămite o femeie care a cunoscut bărbat.

În al cincilea rând, sau al patrulea rând b, 50% din consilierii ăştia vor fi cretini care au luat şi ei o diplomă pe şpagă sau pe favoruri sexuale şi care pentru nişte bani acolo pun semnătura pe cei vrei tu fără să te vadă. Adică nişte viermi birocraţi incompetenţi şi leneşi care sug bani de la stat şi de la femei disperate şi partenerii lor ( dacă e cazul).  Că în ţara asta aşa se iau avizele psihologice şi medicale. Ştiu din proprie experienţă. Cu câteva sute de lei iei avizu. Astfel de oameni încurajăm noi să rămână în ţară, oferindu-le locuri de muncă.

Dacă trece legea asta în zece ani vor face obligatorii şi procedurile cu ultrasunete înainte de avort, să vadă femeia bolovanu de celule care e mai preţios decât propria ei viaţă.

Apoi vom interzice toate metodele contraceptive, vom promova alchimia şi medicina alternativă, vor primi cetăţenie română numai creştin ortodocşii, vom înrobii ţiganii, vom infiinţa o inchiziţie  şi bun venit în evul mediu, cel plin de moralitate şi iubire creştină

Concluzie:

Trebuie să fii masochist sau neputincios să rămâi aici. Uneori nu vreau sa mai trăiesc pe planeta asta de imbecili.

Legătură permanentă 2 comentarii

Satan (partea 1)

17 Iulie 2011 at 2:13 PM (Uncategorized) (, , , , , , , , , , , , , , , , )

– originile modeste ale celui mai mare antagonist din istorie-

Când dumnezeul biblic şi-a făcut apariţia, cele mai multe religii erau politeiste, amintind un consiliul sau o adunare de zei. Influenţată de acest lucru, religia abrahamică a păstrat elemente de politeism. De exemplu, în Geneză, (Geneza 01;26) ”Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră …'” Dumnezeul singular şi atotputernic nu era chiar singular, folosind ajutoare pentru a duce la îndeplinire sarcini. Satan va evolua treptat, din aceste ajutoare, dobândind independenţă şi o crescândă autoritate şi influenţă.

Un exemplu de ajutor este găsit în Exod sau Ieşirea (12;23), când Dumnezeu se foloseşte de un personaj numit pierzătorul pentru a aduce asupra Egiptului ultima plagă sau urgie.  ”Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească. ” Cuvântul în ebraică pentru acesta este mashit. Aici, mashit este total subordonat lui Dumnezeu. De asemenea, în Samuel (24;17), Domnul îl pedepseşte pe David prin intermediul unui înger: ”Şi văzând David pe îngerul care lovea poporul…” îngerul e numit mal’ak sau mal’ak hammashit, îngerul care aduce urgia. Ca să înţelegem mai bine evoluţia acestui personaj de-a lungul evoluţiei creştinismului, vom împărţi Biblia în patru părţi sau perioade.

a) Vechiul Testament, perioada Primului Templu (înainte de 586 î. en.)

b) Perioada celui de-Al Doilea Templu ( între 530 şi 200 î. en)

c) Perioada dintre Vechiul şi Noul Testament

d) Şi perioada Noului Testament.

În perioada Primului Templu întâlnim cuvântul satan, cu literă mică, substantiv comun, alături de cuvântul mashit. Ambele înseamnă un instrument al piedicii sau pedepsei.  Înţelesul cuvântului satan este minor, restrâns. Satan poate însemna un adversar pământean, de exemplu în Samuel (29;04) ”…Dă drumul omului acestuia (David – n.r.) … pentru ca să nu se facă în război vrăjmaşul nostru…”  Sau, un alt exemplu, în Împăraţi/Regi (11;23-25):  ” Apoi a mai ridicat Dumnezeu împotriva lui Solomon încă un vrăjmaş, pe Rezon, fiul lui Eliada…” ”El a duşmănit pe Israel în toate zilele lui Solomon şi, afară de răul ce-l pricinuia Hadad acestuia din urmă, Rezon totdeauna a adus vătămare lui Israel …”

Un alt înţeles al acestui cuvânt se găseşte în Psalmul 109* versetul 6 ”Pe vrăjmaşul meu pune-l supt stăpânirea unui om rău şi un pârâş să stea în dreapta lui.”

Prima referinţă la un satan non-uman apare in Numerii (22;32) când îngerul Domnului îi spune lui Balaam: ”Eu am ieşit să te împiedic, (să fiu un satan) deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea” .

Aşadar, în perioada primului templu, satan înseamnă un instrument al piedicii sau pedepsei, un adversar sau acuzator, dar şi cineva numit de Dumnezeu.

În  Perioada celui de-Al Doilea Templu, satan capătă un cu totul alt rol. În povestea lui Iov (1;6) este o entitate care îşi face apariţia în faţa Domnului la o adunare cerească: ”Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei.” Aici, Satan este nume propriu. În traducerea originală hassatan, substantiv articulat, satanul sau acuzatorul. El este cel care îl îndeamnă pe Dumnzeu să îl supună pe Iov tuturor încercărilor şi este singura ipostază din Biblie în care Satana ucide, cu permisiunea lui Dumnezeu, zece oameni, pe copiii lui Iov. Chiar dacă este subordonat Domnului, la fel ca Nimicitorul din Exod, el este văzut ca personaj negativ, pentru că intră într-o dispută cu acesta. El nu execută direct anumite ordine, ci îşi impune propriile dorinţe, de aceea este considerat responsabil pentru crimă.

Pentru a observa evoluţia personajului, recitim istoria numărătorii coordonate de David, prezentată în Samuel (scrisă în jurul anului 550 î. en., între perioada primului;i celui de-al doilea templu). Povestea este reluată 100 de ani mai târziu, în Cronici (21;1). Aici, Satana însuşi ordonă numărătoarea:  ”Atunci s-a sculat Satana împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea Israeliţilor.”  Pentru prima oară, Satan nu este subordonat, nu cere permisiunea, îşi exercită voinţa şi influenţa împotriva lui Dumnezeu. Explicaţia pentru această schimbare de perspectivă o găsim în cartea Naşterea lui Satan de T. J. Wray şi Gregory Mobley, la pag 67. : ,,autorul Cronicilor reflectă crescânda frustrarea existenţială a persoanelor monoteiste, care acceptă cu dificultate un Dumnezeu autor al binelui dar şi al răului, un Dumnezeu ambivalent.”

În perioada dintre Vechiul şi Noul Testament a înflorit literatura apocaliptică, termen desemnând multitudinea textelor care descriau sfârşitul lumii şi care nu au intrat în canonul bisericesc. Toate aceste texte se bazează pe viziuni ale sfârşitului, revelate de un înger autorilor. În Cartea Giubileelor, numită şi Mica Geneză ( text apocrif în care sunt povestite evenimentele de la creaţia lumii până la momentul în care Moise a primit legile) îl întâlnim pe Matema, un înger care pedepseşte în numele lui Dumnezeu şi prigoneşte pe cei răi. El îi cere lui Dumnezeu să îi permită să aibă demoni în subordine. În a doua carte a lui Enoch apare un înger rebel, pe nume Satanael, care a fost alungat din Rai şi se răzvrăteşte împotriva Cerului. În cele din urmă, într-o carte numită Viaţa lui Adam şi Eva, (Pseudepigrafa Vechiului Testament) Satan refuză să asculte pe oameni şi e alungat din Rai şi jură să îi hăituiască, amăgească şi ispitească veşnic. Această istorie a fost rescrisă şi integrată în Coran. Aceasta este perioada în care Şarpele din Geneză este asociat cu Satan. În Geneză (3;1) ”Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.” sau (3; 14) ”blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului” şarpele apare ca un animal sălbatic şi este perceput aşa până la scrierea Noului Testament.  Abia acum şarpele suferă metamorfozarea dintr-un animal sălbatic vorbitor, într-un înger căzut, prinţ al întunericului.

La scrierea Noului Testament, Satan îşi continuă evoluţia. Pe vremea redactării epistolelor lui Paul, Satana e menţionat de 7 ori, de fiecare dată fiind vrăjmaş al creştinilor. La apariţia evangheliilor, el este deja antagonistul lui Iisus Hristos. Atât Matei cât şi Luca spun că îl ispiteşte pe Isus. Matei (4; 8-9) ”Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor 9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. ” Luca (4;5-6) ”Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; ” Vedem aici cum diavolul are în stăpânire împărăţiile din lumea fizică.

Dacă in VT entităţi demonice îşi fac rareori apariţia, în NT avem 568 de menţiuni ale lor. Cel mai bun exemplu de literatură apocaliptică este Apocalipsa înseşi. Aici, Satan este super rău-făcătorul. El apare sub formă de balaur, monstru şi şarpe. Toate încarnările lui precedente apar aici: mashit, satan, hammashit, Mastema, Satanael, chiar şi şarpele din Eden.

În perioada după alcătuirea Bibliei, Satan îşi continuă evoluţia. Avem în Evul Mediu o mulţime de reprezentări grafice ale sale. Are coarne, solzi, aripi şi picioare de ţap, începe să înglobeze toate trăsăturile respingătoare sau înspăimântătoare din regnul animal. În secolul XIV apare Infernul lui Dante Aligheri, iar câteva secole mai târziu apare cartea lui John Milton, Paradisul pierdut, care modelează în mod ireversibil felul în care lumea îl percepe pe Satan. Îmbinând creştinismul cu mitologia clasică, Milton ne prezintă îngerul renegat, conducator sadic al Iadului şi prinţ al întunericului. Această imagine a rămas aproape nealterată până azi.

Note: 1. Pentru citate am folosit Biblia Ortodoxă online pentru a fi mai uşor de verificat pentru oricine. Singura excepţie este psalmul 109, versetul 6. Atât în Biblia Ortodoxă online, cât şi în Psaltirea.org , versetul apare în psalmul 108, versetul 5 sub forma ” Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.”  Textul folosit de mine provine din Biblia Română.

2. pârâş = pârâși, s. m. (Pop.) Cel care pârăște; reclamant. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

3. Samuel I şi II se găsesc sub numele de Cartea I si Cartea a II-a a Regilor.

I Regi şi II Regi (sau Împăraţi) se găsesc sub numele de Cartea a III-a şi IV-a a regilor.

I şi II Cronici se găsesc sub numele de I şi II Paralipomena.

Legătură permanentă 8 comentarii